Frunze moarte
Ce asteapta primavara
Ca sa fie descompuse,
Stau pitite,
Sub un strat gros
De zapada.
Oameni mari,
Ce greu in spate cara
Un plictis sufocant,
Mortii vii,
Ai unei ierni tarzii.
Acum in prag de disperare acuta,
Pe-uns caun rece, de lemn tare stau,
Si ma gandesc fara sa vreau
La tine.
Si stiu ca azi, tu, ca si ieri,
Ca mine,
Acelasi lucru faci:
Nimic!
Ce plictis!
“Plictis”,Skido(Me), 24.01.08, La scoala in ora de romana
